curatenie morala

Corectitudine

Japonezii au returnat echivalentul a 78 de milioane de dolari,bani găsiţi
în portofelele care s-au recuperat după tsunami

>24 septembrie 2011

O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami
direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari
într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de
Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie. Nu sunt
singurele cazuri.
>>>După tsunamiul care a lovit Japonia în martie, japonezii au returnat
echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele
care s-au recuperat după ce a început curăţenia de după urgie. Alte 30
de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat
seifurile găsite printre dărâmături.
"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la
proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura
Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul
tsunamiului şi returnarea lor către proprietari. Şi mai remarcabil,
spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze
banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite.
25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronuntaţi morţi, fie
sunt dispăruţi. Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu
sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră
în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile,
târându-le apoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost
recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat
poliţia. Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de
dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii
înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă.
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost
retunate 29,5 milioane.
Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi,
un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la
Facultatea de Drept din Michigan, în 2003.Acesta a lăsat pe străzile
din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând
fiecare echivalentul a 20 de dolari
In New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără
bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele.
Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă
proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este
returnarea unui seif plin de bani, ci a unui seif care conţinea un
album de fotografii. Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a
primit."Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. Fotografiile din
seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte"
Autoservire pe incredere, fara casiera.....in Norvegia
Comertul "pe incredere", practicat in tarile nordice, este de multa
vreme cunoscut. Exista si astazi. Imaginile de mai jos ilustreza "pe
viu" pana unde merge increderea in Norvegia: magazinul are marfa expusa
in raft, cu pretul afisat deasupra.
Clientul ia marfa, o cantareste, trece la aparatul de taxat, care
calculeaza pretul dupa ce clientul a apasat butonul corespunzator
marfii (greutatea a transmis-o deja cantarul), iar apoi isi pune marfa
in plasa, scrie Factroom.
In continuare, clientul face plata. Pentru asta, are la dispozitie doua
vase: in unul plateste, din altul ia restul.
Dupa ce a platit, clientul marcheaza pe aparatul de taxat valoarea
depusa si restul primit, pentru ca, la sfarsitul zilei, aparatul sa-si
faca monetarul.Bonul il pastreaza pana ajunge acasa. Vanzatorul are deplina incredere
in client, dar autoritatea fiscala isi rezerva dreptul sa verifice pe
drum daca aparatul a incasat si TVA-ul.
Nu e simplu? Fara vanzator, fara supraveghetor, fara casiera. Si - de
necrezut - chiar fara bodyguarzi.
Magazinele de fermier sunt modeste, iar reclamele aproape lipsesc.Autoservire 100%.In general, marfa este vrac. Pentru cine ia mai mult, exista si
varianta preambalata, gata cantarita.Dovleacul nu se cantareste. Se vinde la bucata.De curatenie si de aranjarea la raft se ocupa patronul personal.Conservele sunt facute la ferma, iar ouale se vand cu cofragul.Fermierii nu sunt obligati sa-si vanda numai produsele proprii. Pot
comercializa si produsele altora, din aceeasi zona, daca sunt ecologice
(exclus fir sintetic).In zona respectiva, se fac mai mult jucarii.Fermierii pot vinde si produse preambalate, dar numai ecologice si fara
conservanti.
De aici se ia restul (in Norvegia, monedele subdivizionare sunt
gaurite. Si la noi erau gaurite cele de 25 si 50 bani pana prin anii
'30, dar noi nu tinem la traditii).Din curte, nici n-ai zice ca e magazin. Ai zice ca e o casa de vacanta